Este situată lângă drumul spre gară și reprezintă un monument de arhitectură.Totodată, se menționează existența a două mori de apă în funcțiune și o biserică înaltă de piatră, cu turla din lemn, construită între 1799-1804.

În aproprierea Muzeului de Etnografie se află un monument intoric ridicat în 1933 în memoria celor căzuți în Primul Război Mondial.    

La nivelul comunei Lupșa funcţionează 2 cămine culturale, respectiv cămin cultural Lupşa cu un număr de 250 locuri, starea acestuia fiind satisfăcătoare şi căminul cultural Muşca cu un număr de 150 locuri, starea acestuia fiind satisfăcătoare.

Situat în centrul comunei, lângă Biserica Sf. Gheorghe, este unul dintre cele mai însemnate muzee etnografice sătești din țara noastră și este, în cea mai mare măsură, rod al strădaniei învățătorului Pamfil Albu. Prin grija lui în anul 1937 s-a început colecționarea pieselor existente aszi în muzeu iar în anul 1950 s-a făcut donația colecției statului român. În anul 1952 a început organizarea Muzeului Etnografic ,,Panfil Albuˮ Lupșa, dată la care putem consemna înființarea muzeului.

Clădirea în care au fost instalate exponatele a fost identificată în anul 1872. Parterul casei a fost jandarmerie și este din piatră, iar etajul în partea dinspre șosea jumătate a fost casă parohială, cealaltă jumătate școală și este din lemn. Clădirea muzeului cuprinde 13 camere spațioase

În anul 2006 s-a continuat cu extinderea muzeului la etajul vechii clădiri a Primăriei Comunei Lupșa care cuprinde 4 camere plus coridorul pe care se află colecția de istorie.

Muzeul este structurat în următoarele sectoare:

La parter: sunt prezentate ocupații precum culesul din natură, albinăritul, vânătoarea, pescuitul, creșterea animalelor, agricultura cu prelucrarea produselor cerealiere.

La etaj: expoziția continuă cu mineritul și aurăritul practicate în zonă, ciubăritul și dogăritul practicate în speță în partea de sus a țării moților apoi extinsă. colecțiile ce ilustrează evoluția focului și a luminii, transportul, instrumente muzicale și numismatică, obiecte de cult și ceramică din Transilvania.

Numeroasele instrumente etnografice și lucrări în lemn și lut relevă diversitatea muncilor: minerit, pescuit, morărit, stupărit, plugărit ca și minunatele obiecte de artă și uz domestic construite de ei: tulnice, furci de tors împodobite, bâte ciobănești, cavale, fluiere, ciubere, donițe, covoare, țesături, cusături, sarici și tundre, cămăși și cojoace - portul popular, icoane pe sticlă și lemn, opinci de lemn, linguri și blide de frasin sau fag și multe altele.

 În partea extinsă a expoziției permanente sunt prezentate obiceiurile locale, portul, textilele de interior , două interioare tradiționale locale și în final bogata colecție de istorie.

Muzeul cuprinde o întreagă serie de obiecte care înfățișează traiul oamenilor din Țara Moților, ocupațiile curente ale moților (pescuit, stupărit, morărit etc.), unelte ale culegătorilor de aur, pive, râșnițe de mână, mori de apă, pluguri și grape de lemn, căldări din piatră pentru stropitul smoalei necesare îmbinării pânzei din care se făceau scocuri pentru transportul apei la instalațiile de spălat aur, instrumente de prelucrare a cânepii și lânei, precum țepi de arici pentru scărmănat, furca de tuns, război de țesut etc.

Atrage atenția, printre alte exponate, coliba lucrătorului de pădure, așa cum arăta ea până înainte de eliberarea țării: o scoarță de copac, câteva linguri de lemn, blide de lemn. Prin contrast, este expus interiorul de azi al unei case moțești, din care nu lipsește un mobilier modern, elegant. locuitorilor din această parte a țării – topoare de piatră, vârfuri metalice pentru săgeți sau unele arme de luptă din timpul răscoalei conduse de Horia, Cloșca și Crișan. Un loc important în muzeu îl ocupă masa lui Avram Iancu, folosită de acesta după 1848, când ajungea și la Lupșa, în peregrinările lui prin Țara Moților. Alte obiecte evocă amintirea unor oameni de seamă de pe aceste meleaguri:inelul de aramă al cneazului Cândea din Lupșa,cavalul compozitorului bistrean Nicodim Ganea etc. Piesele colecției de istorie sunt expuse cronologic și înfățișează trecutul zbuciumat al comunei Lupșa. De sus, de pe tinda muzeului, Valea Arieșului se deschide larg, dincolo de turlele înalte ale vechilor biserici, la poalele Metaliferilor