Legenda Mărgăii

Legenda Mărgăii
FOTO:


Cu ocazia unui târg ce avusese loc la Lupșa, pe malul Arieșului s-a înfiripat o mare horă cu fete și feciori din toate satele din jur. Toți jucau și petreceau, doar două fete din sat, ce se țineau tare mândre și făloase, fiindcă erau tare frumoase, nu vroiau să joace cu nici un băiat din sat. Așteptau să vină alți băieți mai chipeși și mai frumoși din alte sate. Mai spre apusul soarelui, au sosit doi feciori străini, zdrahoni, frumos îmbrăcați, pe doi cai albi și s-au îndreptat spre joc. Aceștia au chemat la horă pe cele două fete, care de data aceasta, văzându-i așa chipeși, au acceptat invitația. După câteva învârtite pe ritm de țarină, cei doi feciori au început să strige: ,,Sus, sus, sus, fârtate sus” și în ritmul muzicii, au început să se ridice în văzduh cu fete cu tot îndreptându-se spre stânca Mărgaia, care se afla în apropiere. Ajunși acolo cu fetele în stâncă s-a deschis o ușă unde au intrat cu toții, după care ușa s-a închis la loc, prinzând zadia uneia din fete afară și rămasă în bătaia vântului, spre uimirea tuturor celor prezenți la horă și a tuturor celor care treceau pe la acea stâncă numită Masa Mărgăii, mulți ani de atunci obrevându-se pietrificată, până în zilele noastre. De atunci fetele s-au învățat minte și nu mai stau nici măcar de vorbă, de cum să joace, cu feciori necunoscuți, dar nici nu-i mai refuză pe cei cunoscuți. Nici zmeii nu mai îndrăznesc să vină, fiindcă feciorii păzesc fetele. Aceste două fete umblau pe câmp cu zmeii, dar acasă nu puteau să vină. Una dintre ele, fiind mai isteață, îl tot întreba pe zmeu de toate florile și toate buruienile, care pentru ce sunt bune. Când a aflat tot secretul, a reușit să scape și a adus cu ea leacul, ,,iarba creță”, ,,dumbravnic” și ,,busuioc”. Mamă-sa le-a fiert repede și fata s-a spălat cu ele, astfel că zmeul n-a mai avut puterea să o ducă înapoi.

,,Legende culese de Maria Cioica”, p.831
Lupșa Aur și Oameni
O comună din Țara Moților
Vol. II
Editura Pastel, Brașov, 2006