Primul pas înainte de căsătorie este pețitul fetei, care nu poate avea loc în orice zi, ci doar joia sau duminica. În casa fetei merg părinții viitorului mire sau o rudă a sa și mirele. Ei nu spun direct de ce au venit, ci spun că urmăresc o căprioară, care a intrat în casa aceasta și că împăratul se ofilește de dor după ea, de aceea au venit să se învoiască să lase căprioara să fie dusă la curtea împăratului. Se târguiesc, în timp ce musafirii sunt serviți cu vinars de prune și plăcinte gustoase, după care se discută zestre fetei și a băiatului. Dacă vor ajunge la un acord, se stabilește data nunții, care trebuie sa fie neapărat în fâșang și nu în post. Nuntașii sunt chemați de către miri. Mireasa își cheamă 4 sau 6 surori de mireasă, iar mirele își cheamă 2 vifeli și 2 stegari, cei mai apropiați prieteni. Nunta este condusă de un vornic, iar mâncare este făcută de  socăciță (bucătăresă). Mirii își aleg fiecare câte o pereche de nași, care le vor fi părinți spirituali și le vor boteza copiii.

În ziua stabilită a nunții, la casa mirelui se adună stegarii ce poartă steagul, un brad împodobit cu panglici de hârtie colorată, flori de hârtie și năframe colorate și clopote – vifelii și rude ale mirelui și miresei. Alaiul pleacă spre casele nașilor, iar apoi spre mireasă. În timpul acesta, se face gătitul miresei de către surorile de mireasă și, eventual, una sau două femei mai bătrâne. Toată lumea poartă costume tradiționale românești, dansează și se încep strigăturile și chiuiturile.

Cununia este oficiată de către un preot. La ieșirea din biserică, mirele și mireasa trebuie să tragă de frânghia de la clopot, ca să le vorbească copiii. La întoarcere, o femeie îi așteaptă și îi stropește cu apă curată cu un mănunchi de busuioc și aruncă grâu peste ei, pentru bogăția și curățenia tinerilor căsătoriți și pentru belșug.

Se așează la masă, iar după servirea mesei, oamenii cinstesc. Mirii se ridică de la masă și merg de se spală la rădăcina unui pom tânăr, roditor, să rodească ca pomul și se șterg cu un prosop curat. Urmează jocul miresei, când își ia rămas bun de la prietene și intră în rândul nevestelor. La miezul nopții are loc învălirea miresei, care de atunci se numește nevastă nouă, cu o năframă neagră mare, cusută. Primul care o joacă acum este mirele, iar apoi și alți nuntași, iar nunta continuă până în zori de zi.

Deși nu se mai respectă întocmai ceremonialul de nuntă, nunta la sat este în continuare un adevărat spectacol și o plăcere, atât pentru participanți, cât și pentru privitori.