Înmormântarea, care este precedată de un ceremonial funerar, este deschisă participării întregii colectivități a satului, care, astfel, ia parte la durerea familiei. Respectându-se tradiția, după ce moare un om, în casă se întorc oglinzile cu fața la perete, ceasul al fel, iar femeile poartă năframă neagră, fetele își despletesc părul și se leagă la cap cu năframă neagra, iar bărbații nu-și mai rad barba până după înmormântare, iar apoi încep ritualurile cu caracter magic sau rosturile practice pe care trebuie să le facă familia.

Mortul este ras, spălat și pieptănat, iar apoi îmbrăcat cu haine curate, pregătite din timp și îngrijite. Fetele tinere sunt îmbrăcate în mirese, iar flăcăii în mire, iar la cap, pe lângă cruce, li se mai punea și sulița, un brad tânăr și înalt din pădure, împodobit ca de nuntă. În mâna mortului se pune un bănuț ”cu care să-și plătească vămile”.

În comuna Lupșa nu se obișnuiește, ca în alte părți, să se angajeze bocitoare, jelirea mortului se face numai de către familie și cei apropiați. Cei veniți să privegheze mortul fac jocuri distractive, spun povești, joacă cărți, mănâncă și beau, discută despre treburile curente oamenilor și comunității. Rostul petrecerilor este nu numai să alunge somnul celor veniți să privegheze, ci marchează momentul despărțirii de cel mort, este ultima petrecere a celor vii cu cel mort.

Înmormântarea are loc a treia zi, după masa. După ce este scos mortul din casa, în urma lui se închide ușa și se aruncă în ea cu oala de pământ în care a fost spălat, pentru a nu mai lua cu el pe nimeni din casă.