Lupșa, comună de munte, așezată în zona centrală a munților Apuseni, la poalele Muntelui Mare, pe Arieșul Mijlociu a fost dăruită de Dumnezeu cu un cadru natural special, o depresiune largă, vizibilă-n totalitatea ei de pe înălțimile lăturalnice , bine armonizată pe verticală și orizontală, un mediu natural favorizant unei viețuiri milenare, legată relativ ușor, la est și la vest, dar și pe alte direcții cu lumea, în circuitul valorilor. A fost și este o comună mare și însemnată în cadrul comitatului, pe vremuri, sau în cadrulș județului Turda-Arieș și astăzi Alba, atât ca întindere, număr de sate, cât și ca potențial uman, economic, social, spiritual etc.

Lupșa
Mănăstire
Hădărău
Curmătură
Lunca
Valea Lupșii
Valea Șesii
Mărgaia
Bârzani
Geamăna
Vința
Holbani
Valea Holhorii
Pîrîul Cărbunari
Șasa
Trifești
Bîrdești
Mușca
Poșogani
Văi
Lazuri
După Deal
Pițiga

Comuna Lupșa se întinde pe 12140,39 ha suprafață totală.

Denumirea așezării.

Numele localității Lupșa provine dintr-un nume de persoană care, la rândul lui, derivă din atroponimul Lupu si sufixul -șa. Etimologia numelui localității Lupșa este stabilită încă din anul 1366.

La început numele localității, căreia astăzi îi spunem Lupșa, a fost o așezare de țărani liberi, și se numea Sat.

Din anul 1366 satul Lupșa este atribuit familei Lupșa ca o danie. După ce satul a devenit proprietatea familiei Lupșa, acesta sa numit Satul Lupșii. Cu timpul, prin omiterea determinantului sat, s-a ajuns la numele Lupșa.

Teritorul pe care este așezată comuna Lupșa, este atestat documentar ca aparținând familiei Lupșa. Astfel, valea care îl strabate s-a numit Valea Lupsii, iar acest nume s-a extins și asupra satului format în jurul ei,.

Este atestat documentar începând cu anul 1733, unde apare sub forma Muska. Unii istorici sunt de părere că numele satului este un antroponim.

Este important de precizat faptul că numele comunei Lupșa și a satelor aparținătoare îsî păstrează forma arhaică până în prezent.

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Lupșa se ridică la 2.732 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.052 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,63%), iar pentru 6,26% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,83%), iar pentru 6,77% nu se cunoaște apartenența confesională.

Etimologia numelui localităţii Lupşa a fost just stabilită. Timp îndelungat, familia Lupşa a jucat un rol important în viaţa acestei aşezări, în unele perioade, a avut chiar drept de proprietate asupra ei. Numele Lupeşti, atestat de documente, ne arată că exista o mină care a fost cândva proprietatea unuia sau a unei familii Lupu.

La început, localitatea căreia astăzi îi spunem Lupşa, era o aşezare de ţărani liberi, care se numea simplu Sat, ca şi alte aşezări din acest perimetru geografic ale căror nume erau formate din simple apelative topice şi nu după numele vreunui proprietar. Dacă la 1366, satul şi moşia Lupşa (în documente Villa Lwpsa) se atribuie familiei Lupşa ca „o nouă danie”, înseamnă că ele au existat independent una de alta multă vreme, iar, la această dată, familia Lupşa recâştigă doar unele drepturi mai vechi asupra moşiei şi a satului. După ce satul a trecut definitiv în posesia familiei Lupşa, el a devenit Satul Lupşii, aşa cum i se spune astăzi de către oamenii mai în vârstă din satele vecine. Aceştia spun: „mă duc în Satul Lupşii'” sau „mă duc la Sat” şi nu „mă duc la Lupşa”. Cu timpul, din numele analitic Satul Lupşii, prin omiterea determinantului „satul”, s-a ajuns la numele sintetic Lupşa.