Lupșa (în maghiară: Nagylupsa, în germană: Wolfsdorf) este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Bârdești, Bârzani, Curmătură, După Deal, Geamăna, Hădărău, Holobani, Lazuri, Lunca, Lupșa (reședința), Mănăstire, Mărgaia, Mușca, Pârâu-Cărbunări, Pițiga, Poșogani, Șasa, Trifești, Valea Holhorii, Valea Lupșii, Valea Șesii, Văi și Vința. În perioada 2008 – 2012, primarul comunei a fost Alexandru Măcăieț.

Șapte dintre aceste sate au dispărut sub lacul de steril de la Roșia Poieni: Bârzani, Curmătură, Holobani, Șasa, Valea Holhorii, Vința și Geamăna.

Suprafața pe care se extinde comuna Lupșa măsoara 12,140 ha, fiind socotită ca una din cele mai extinse comune din cuprinsul Văii-Arieșului.

În nord-est, comuna Lupșa se întinde peste culmile masivului Muntele Mare, mărginindu-se cu comuna Poșaga, în timp ce spre est, limita se află la circa 3 km, unde se mărginește cu satul Muncel, localitate aparținătoare comunei Baia de Arieș. Spre sud-est comuna Lupșa se învecinează cu comuna Mogoș. Spre sud, se mărginește cu satele Jurcuiești și Bucium Muntari, aparținând comunei Bucium. În partea de sud-vest, comuna Lupșa se învecinează cu localitatea Roșia Montană, cel mai vechi centru al exploatărilor aurifere din Europa. La vest de o parte și de alta a Arieșului, se învecinează cu comuna Bistra.

Distanța față de localitățile importante

Comuna Lupșa face parte din județul Alba, fiind situată pe drmul național nr 75, astfel:

la 70 de km vest de orașul Turda.
la 8 km vest de orașul Baia de Arieș
la 16 km est de orașul Câmpeni

Se spune că, demult, tare demult, locul unde se află acum Comuna Lupșa, era înconjurat de pădure, de unde ieșeau mereu lupii și stricau gopodăriile oamenilor. Oamenii locului, erau oameni tare harnici, gopodari și bogați, fiecare familia având în gopodăria sa boi, vaci, oi, porci etc. De aceea, oameni trebuiau sa facă de pază cu rândul, în fiecare noapte, pentru a-și păzi gospodăriile de furia lupilor. Nemaștiind ce să facă, fiindcă se înmulțiseră lupii atât de mult, încât nu se mai puteau apăra de ei, s-au sfătuit, ce soluție să găsească pentru a putea scăpa de aceste fiare, care se înmulțeau pe zi ce trece, și le luau animalele din poieți. Toți spuneau că în orice parte te vei uita, vezi numai lupi, adică, lup șa! lup șa! lup șa! Din toate punctele cardinale, se îndreptau lupii spre gospodăriile lor. De atunci, au hotărât să-i dea localității lor, numele LUPȘA.

Nu departe de Curmătură, în satul Hădărău, la Valea Lungă, localitate aparținătoare Comunei Lupșa, lângă un măr, era locul unde venea o lupoaică cu puii ei, pe care îi păzea cu strășnicie, până când lupul era plecat să atace oile sau vacile oamenilor, pentru a le aduce puilor mâncare. Pentru că aici era locul unde îsi împărțeau lupii prada, un timp îndelungat, oamenii au numit acel loc la Mărul Lupului.

Cei care n-aveau în gospodărie mai multe animale și aveau pământ mai puțin, lucrau la minele din împrejurimi, la care făceau drumul dus și întors pe jos, întâlnindu-se și ei cu acești lupi. Alții, ca de pildă cei din Mușca, sat ce aparține de Comuna Lupșa, aveau și animale dar îi preocupa foarte mult și muzica. Se poate aminti în acest sens, neamul Bocșeștilor și Andronic, care se spunea că punea cetera în cui, iar ea cânta singură, ca să poată el juca.

Acum stau de strajă cele două Detunate, Detunata Golașă și Detunata Flocoasă, Mărgaia și Muntele Mare, iar lupii nu mai îndrăznesc să vină pe la casele oamenilor.

Lupșa, comună de munte, așezată în zona centrală a munților Apuseni, la poalele Muntelui Mare, pe Arieșul Mijlociu a fost dăruită de Dumnezeu cu un cadru natural special, o depresiune largă, vizibilă-n totalitatea ei de pe înălțimile lăturalnice , bine armonizată pe verticală și orizontală, un mediu natural favorizant unei viețuiri milenare, legată relativ ușor, la est și la vest, dar și pe alte direcții cu lumea, în circuitul valorilor. A fost și este o comună mare și însemnată în cadrul comitatului, pe vremuri, sau în cadrulș județului Turda-Arieș și astăzi Alba, atât ca întindere, număr de sate, cât și ca potențial uman, economic, social, spiritual etc.

Lupșa
Mănăstire
Hădărău
Curmătură
Lunca
Valea Lupșii
Valea Șesii
Mărgaia
Bârzani
Geamăna
Vința
Holbani
Valea Holhorii
Pîrîul Cărbunari
Șasa
Trifești
Bîrdești
Mușca
Poșogani
Văi
Lazuri
După Deal
Pițiga

Comuna Lupșa se întinde pe 12140,39 ha suprafață totală.

Denumirea așezării.

Numele localității Lupșa provine dintr-un nume de persoană care, la rândul lui, derivă din atroponimul Lupu si sufixul -șa. Etimologia numelui localității Lupșa este stabilită încă din anul 1366.

La început numele localității, căreia astăzi îi spunem Lupșa, a fost o așezare de țărani liberi, și se numea Sat.

Din anul 1366 satul Lupșa este atribuit familei Lupșa ca o danie. După ce satul a devenit proprietatea familiei Lupșa, acesta sa numit Satul Lupșii. Cu timpul, prin omiterea determinantului sat, s-a ajuns la numele Lupșa.

Teritorul pe care este așezată comuna Lupșa, este atestat documentar ca aparținând familiei Lupșa. Astfel, valea care îl strabate s-a numit Valea Lupsii, iar acest nume s-a extins și asupra satului format în jurul ei,.

Este atestat documentar începând cu anul 1733, unde apare sub forma Muska. Unii istorici sunt de părere că numele satului este un antroponim.

Este important de precizat faptul că numele comunei Lupșa și a satelor aparținătoare îsî păstrează forma arhaică până în prezent.

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Lupșa se ridică la 2.732 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.052 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,63%), iar pentru 6,26% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,83%), iar pentru 6,77% nu se cunoaște apartenența confesională.

Etimologia numelui localităţii Lupşa a fost just stabilită. Timp îndelungat, familia Lupşa a jucat un rol important în viaţa acestei aşezări, în unele perioade, a avut chiar drept de proprietate asupra ei. Numele Lupeşti, atestat de documente, ne arată că exista o mină care a fost cândva proprietatea unuia sau a unei familii Lupu.

La început, localitatea căreia astăzi îi spunem Lupşa, era o aşezare de ţărani liberi, care se numea simplu Sat, ca şi alte aşezări din acest perimetru geografic ale căror nume erau formate din simple apelative topice şi nu după numele vreunui proprietar. Dacă la 1366, satul şi moşia Lupşa (în documente Villa Lwpsa) se atribuie familiei Lupşa ca „o nouă danie”, înseamnă că ele au existat independent una de alta multă vreme, iar, la această dată, familia Lupşa recâştigă doar unele drepturi mai vechi asupra moşiei şi a satului. După ce satul a trecut definitiv în posesia familiei Lupşa, el a devenit Satul Lupşii, aşa cum i se spune astăzi de către oamenii mai în vârstă din satele vecine. Aceştia spun: „mă duc în Satul Lupşii’” sau „mă duc la Sat” şi nu „mă duc la Lupşa”. Cu timpul, din numele analitic Satul Lupşii, prin omiterea determinantului „satul”, s-a ajuns la numele sintetic Lupşa.