Prezentare

Prezentare

    Lupșa, comună de munte, așezată în zona centrală a munților Apuseni, la poalele Muntelui Mare, pe Arieșul Mijlociu a fost dăruită de Dumnezeu cu un cadru natural special, o depresiune largă, vizibilă-n totalitatea ei de pe înălțimile lăturalnice , bine armonizată pe verticală și orizontală, un mediu  natural favorizant unei viețuiri milenare, legată relativ ușor, la est și la vest, dar și pe alte direcții cu lumea, în circuitul valorilor. A fost și este o comună mare și însemnată în cadrul comitatului, pe vremuri, sau în cadrulș județului Turda-Arieș și astăzi Alba, atât ca întindere, număr de sate, cât și ca potențial uman, economic, social, spiritual etc.

   

Lupșa, comună de munte :

(foto Comuna Lupșa)

  • Lupșa                                                         
  • Mănăstire                                                   
  • Hădărău                                                     
  • Curmătură                                                 
  • Lunca                                                         
  • Valea Lupșii                                               
  • Valea Șesii                                                 
  • Mărgaia                                                      
  • Bârzani                                                       
  • Geamăna                                                    
  • Vința                                                           
  • Holbani
  • Valea Holhorii 
  • Pîrîul Cărbunari 
  • Șasa
  • Trifești
  • Bîrdești
  • Mușca
  • Poșogani
  • Văi
  • Lazuri
  • După Deal
  • Pițiga

 

Comuna Lupșa se întinde pe  12140,39 ha suprafață totală.

Denumirea  așezării.

Numele localității Lupșa provine dintr-un nume de persoană  care, la rândul lui, derivă  din atroponimul Lupu si sufixul -șa. Etimologia  numelui localității Lupșa este stabilită încă din anul 1366.

(foto Comuna Lupsa)

La început numele localității, căreia astăzi îi spunem Lupșa, a fost o așezare de țărani liberi, și se numea Sat.

Din anul 1366 satul Lupșa este atribuit familei Lupșa ca o danie. După ce satul a devenit proprietatea familiei Lupșa, acesta sa numit Satul Lupșii.  Cu timpul, prin omiterea determinantului sat, s-a ajuns la numele Lupșa.

Valea Lupșii-

(foto Valea Lupșii)

Teritorul pe care este așezată comuna Lupșa, este atestat documentar ca aparținând familiei Lupșa. Astfel, valea care îl strabate s-a numit Valea Lupsii, iar acest nume s-a extins și asupra satului format în jurul ei,.

Mușca

(foto Satul Mușca)

Este atestat documentar începând cu anul 1733, unde apare sub forma Muska. Unii istorici sunt de părere că numele satului este un antroponim.

Este important de precizat faptul că numele comunei Lupșa și a satelor aparținătoare îsî păstrează forma arhaică până în prezent.

(Sabin Vlad.Lupșa în lumina toponimiei și a documentelor medievale,  în Lupșa aur și oameni, o comună din Țara Moților, coordonator  prof. univ. dr. Ioan Vlad,  vol ll, ed. Pastel, Brașov, 2006, pp 470---483)

Istoric.

Descoperirile întâmplătoare confirmă prezenţa locuitorilor pe raza localității încă din timpul comunei primitive. În perioada ocupaţiei romane în Dacia, din prundişurile Arieşului s-a extras aur. Documentele menţionează existenţa unui cnezat românesc la Lupşa, în timpul orânduirii feudale – cnezatul lui Nicolae Cândea.

Localitate cunoscută din secolul al XIV-lea, Lupşa s-ar spune că provine din două aşezări: Lupşa de Sus sau Lupşa Mare şi Lupşa de Jos sau Lupşa Mică. Ea a fost sediul cnezatului românesc numit cnezii Cândea de Lupşa care aveau atribuţii administrative, în sensul că în anumite zile ţineau scaun de judecată unde dezbăteau şi aplanau conflictele ce se iveau între ţărani şi păstori. În dezbateri se conduceau după obiceiul pământului care în documentele vremii era numit „jus valachicum” şi „ritus valachiae” sau „consuetude valachorum”. Tot ei făceau şi încasarea impozitelor, având însă şi îndatoriri militare, recrutându-i pe „voinici” şi conducându-i în război împotriva duşmanilor ţării.

Dintre satele componente, satul Hădărău se pare că este cel mai vechi, aflându-se aşezat pe drumul ce ducea de la Roşia Montană la Baia de Arieş, unde erau minele de aur.

 ( foto sat Hădărău)

Din datele care privesc istoricul localităţii, un alt act din noiembrie 1505, arată ca la 24 aprilie 1366, Nicolae fiul lui Cândea, pentru serviciile făcute regelui Ludovic I, este recompensat şi ridicat (împreună cu fraţii lui) la rangul de nobil al regatului, iar „moşia Lupşa, dimpreună cu satul, le este dăruită ca moşie veşnică nobilitară <<cu titlul de nouă danie (titluo sue nove donacionis)>>”. Un alt document ne spune că „Naghlwpsa” şi „Kislwpsa” erau în anul 1508 în posesia familiilor Lupşa şi Kende (adică Cândea).

Cnezatul s-a transformat în domeniul feudal sub Ludovic I (1366). Dreptul de proprietate asupra moşiei Cândea, a familiei acesteia, şi a urmaşilor, a trecut asupra altor familii de grofi până în anul 1866, când lupşenii cumpără aceste moşii de la familia unui nobil.

Se spune că reşedinţa familiei Cândea a fost pe „Dâmbul Iobagului”, astăzi numit „Dâmbul Baştii”, în centrul comunei la 300 m de biserica – monument. De altfel Darius Pop nota: „La Lupşa se vorbeşte insistent despre aşa numita cetate a lui Cândea”, atestată şi de bătrânii locului, care îşi mai aduc aminte de poarta cetăţii, precum şi de subteranele ei.